Nu mananc nimic gresit. Serios. N-am pacatuit aproape deloc in 5 luni. Bine, in Londra cu micul dejun, dar il regret si astazi. Insa jur ca as manca in cel mai salbatic mod posibil o briosa si-o clatita, dar nu orice fel de clatita, ci pancacke. Si ma trezesc in fiecare dimineata cu pofta nebuna si imi promit ca la 50 kg voi sarbatori cu o clatita si o briosa. Desi probabil ca nu o voi face pentru ca imi va fi mila de mine. Si in plus, la 50 kg mai mult ca sigur ca nu se va duce acul cantarului niciodata fiindca nu imi amintesc sa fi fost vreodata asa slaba. Poate prin clasa a 5-a cand nu aveam cantar.
Sunt constienta ca am facut o mica obsesie din slabire si ma gandesc serios sa-mi repar tiglele de pe acoperis fiindca am luat-o pe aratura. Insa nu ma pot stapani. Nu-mi doresc decat sa mi se spuna ca sunt prea slaba ;)) Vedeti!? D-asta un nutritionist trebuie sa lucreze in echipa cu psihologul!
Am si o veste buna. Ieri am auzit despre un studiu in care femeile au fost supuse unor mici “farse”. Li s-au dat oglinzi care deformau: pareau mai slabe, pareau ca au sanii mai mari. Dupa cateva luni, cele care se vedeau mai slabe… slabisera, iar cele care isi vedeau sanii mai mari… da, asa e, s-au trezit ca le-au crescut sanii. Acum detalii despre procente si varsta nu stiu fiindca am auzit despre acest studiu de la o prietena. Insa o cred pe cuvant fiindca mintea omului are capacitati nelimitate. Iar daca mintea ma poate slabi si-mi poate creste sanii, atunci eu o iubesc asa cum e si caut sa ne imprietenim 😉