O carte la care tanjeam de multa vreme in primul si in primul rand pentru ca o asociam cu una din cartile mele preferate de diete (Frantuzoaicele nu se ingrasa). Nu au prea mare legatura in realitate.
Cartea de fata m-a cam dezamagit, dar poate pentru ca asteptarile erau mult prea mari. Altfel The Parisian Diet e o lectura interesanta si destul de educativa, lipsita insa de vreo revelatie suprema. Autorul ne insira o multime de retete (tipic frantuzesti, cu nume apetisant si ingrediente imbietoare) dar ne recomanda un regim hipocaloric, iaurturi dietetice si bauturi racoritoare “light”. La prima vedere, m-am cam enervat. E adevarat, cartea nu are pretentia de a ne invata sa traim sanatos, ci doar sa slabim (misiune pe care, sunt sigura, si-o indeplineste cu succes daca cititorul sau respecta intocmai sfaturile). Si apoi, nu vreau sa fiu ipocrita: am slabit si eu destule de multe kilograme umflandu-mi stomacul cu Cola 0. Dar nu e ceva ce as recomanda si altora cu atat mai mult din postura de nutritionist. Totusi, ignorand partea cu Cola 0, am gasit cateva sfaturi foarte bune pe care le voi puncta mai jos.
- Dieta parisiana este structurata in trei etape: cafe, bistro si gourmet. In prima faza, cea mai hipocalorica, slabesti zdravan, in a doua, moderat si in a treia putin dar sustinut, ultima putand fi adoptata lejer ca stil de viata. Autorul recomanda si o a patra etapa, cea a revenirii la o alimentatie normala cu conditia mentinerii a minim 5 mese hipocalorice saptamanale, o idee pe care eu am considerat-o ca fiind foarte buna.
- autorul recomanda din plin iaurt si cottage cheese (variantele dietetice; eu as opta pentru varianta normala, dar alegerea mea este puternic influentata de alte carti care militeaza pentru consumarea produselor in stare cat mai naturala, cat mai putin procesate. Totusi sunt sigura ca, pentru slabire, varianta light aduce rezultate mai rapide pe cantar)
- fiecare masa de pranz (si uneori si cina) este insotita de portii generoase de salata sau legume (crude sau gatite)
- Legea compensatiei: daca sari calul intr-o zi la una din mese, trebuie sa compensezi in alta zi cu o masa superdietetica. Regula compensarii am intalnit-o in repetate randuri (se pare ca face parte din cultura francezilor) si a devenit foarte populara in ultima perioada (Dieta 5:2 sau Dieta de 24 de ore urmeaza cam acelasi principiu pe care il gasesti de altfel si in cea mai veche carte din lume sub forma postului de miercurea si vinerea). Eu una aplic aceasta metoda cu cu succes pentru ca sunt pofticioasa si haplea si cateodata sar in mancare si pur si simplu nu ma mai pot opri. Pentru a compensa “porceala ” si a inlatura vina, sunt resemnata cu gandul ca in ziua urmatoare mananc doar fructe si legume, eventual sub forma de fresh-uri, un soi de microdetoxifiere tare bine primita de organismul meu).
- nutritionistul reabiliteaza reputatia cartofului, painii si pastelor spunand ca si-au dobandit renumele de alimente ingrasatoare doar pentru ca oamenii au prostul obicei de a le consuma in combinatie cu produse nepotrivite: cartoful este fie prajit (sa fim seriosi, nu cred ca isi imagineaza cineva ca nu ar ingrasa), fie fiert sau copt dar cu unt, smantana sau alte uleiuri. In carte se gasesc o sumedenie de retete care contin cartofi si sunt dietetice. Pastele trebuie preparate al dente si consumate cu sos de rosii. Aceasta este varianta lor dietetica (informatia am gasit-o si in cartile Mihaelei Bilic) si as pune-o in practic bucuroasa daca nu as fi atat de indragostita de sosul de branza si de cel de dovleac combinat cu fructe de mare. Cat despre paine, ea este recomandata la micul dejun si foarte rar la alte mese si asta in cantitati destul de mici. Totusi, trebuie inclusa in meniu, idee cu care sunt de acord pentru simplul motiv ca este atat de gustoasa incat ar fi nedrept sa renuntam pe vecie la ea. Totusi, sunt oameni (ca mine de exemplu) care slabesc pur si simplu mult mai usor atunci cand elimina painea din meniu. O reintroduc dupa diete, atunci cand nu trebuie decat sa am grija sa ma mentin, dar sunt atenta sa consum intotdeauna cantitati reduse din paine de buna calitate (de preferat pregatita in casa).
Cu ce m-am ales eu din carte:
- O carte de bucate cu retete interesante pe care le voi testa
- convingea ca minim 50% din munca unui nutritionist este de fapt cea a unui psiholog. In carte sunt istorisite la inceput cateva cazuri ale unor paciente care nu reuseau sa piarda din greutate din pricina unor probleme emotionale. Mi-e clar ca nu poti avea un stil de viata sanatos daca ai o viata dezordonata si inteleg cat de greu poate fi pentru unele persoane sa dobandeasca o silueta frumoasa intr-un context psihologic nefavorabil.
- un remider ca ar trebui sa consum mai mult iaurt si cottage cheese (pentru ca sunt sanatoase si imi plac mult dar pur si simplu le eliminasem din rutina zilnica. Poate si pentru ca am facut o pasiune pentru kefir). Eu le combin cu fructe proaspete si un strop de sirop de agave si sunt absolut delicioase. In cartea “Frantuzoaicele nu se ingrasa” am gasit si reteta iaurtului facut in casa pe care il iubesc si voi reincepe sa il pregatesc mai des.
- inca un reminder ca de la masa de pranz nu trebuie sa lipseasca salatele (consum legume, nu zic nu, dar uneori din comoditate inlocuiesc pranzul cu un kefir si o punga de covrigei si risc sa pierd un aport zdravan de vitamine).
- intre toti nutritionistii francezi, Montignac ramane preferatul meu, urmat de Dukan (caruia, desi m-a infometat teribil, ii multumesc ca m-a scapat de suncutele post-partum in timp record). Dr. Jean-Michel Cohen, autorul cartii numite in titlu, se gaseste inca la o distanta apreciabila in topul meu, deci cartea nu a fost o pierdere de vreme.